instruit

română

Etimologie

Din a instrui. Confer franceză instruit.

Pronunție

  • AFI: /in.stru'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
instruit
Singular Plural
Masculin instruit instruiți
Feminin instruită instruite
Neutru instruit instruite
  1. învățat, cult, cultivat.
  2. (despre ostași) care și-a însușit cunoștințe de teorie și practică militară.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.