hulă
română
Etimologie
Din slavă (veche) hula.
Pronunție
- AFI: /'hu.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului hulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hulă | hule |
| Articulat | hula | hulele |
| Genitiv-Dativ | hulei | hulelor |
| Vocativ | hulă | hulelor |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză houle.
Substantiv
| Declinarea substantivului hulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hulă | hule |
| Articulat | hula | hulele |
| Genitiv-Dativ | hulei | hulelor |
| Vocativ | hulă | hulelor |
- mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; (p.ext.) furtună pe mare.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Substantiv
| Declinarea substantivului hulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hulă | hule |
| Articulat | hula | hulele |
| Genitiv-Dativ | hulei | hulelor |
| Vocativ | hulă | hulelor |
- (reg.) surpătură de munte sau de deal; (p.ext.) drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.