briză

română

Etimologie

Din franceză brise.

Pronunție

  • AFI: /'bri.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
briză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ briză brize
Articulat briza brizele
Genitiv-Dativ brizei brizelor
Vocativ briză brizelor
  1. vânt ușor care suflă regulat la țărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopții de la uscat spre mare; (p.ext.) adiere, boare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.