brise

Vezi și : Brise, brisé

daneză

(dansk)

Etimologie

Din germana medie de jos brise.

Pronunție

  • AFI: /briːsə/


Substantiv


Declinarea substantivului
brise
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ brise brisen briser briserne
Genitiv brises brisens brisers brisernes
  1. briză, adiere, boare

Vezi și

  • vind

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Origine necunoscută, poate din spaniolă.

Pronunție

  • AFI: /bʁiz/


Substantiv

brise f., brises pl.

  1. briză, adiere, boare

Cuvinte compuse

  • brise-bise
  • brise-fer
  • brise-jet
  • brise-lame
  • brise-motte
  • brise-tout
  • brise-vent
  • pare-brise

Cuvinte apropiate

  • bise

Locuțiuni

  • brise carabinée
  • brise de mer, brise du large
  • brise de terre

Vezi și

  • vent

Etimologie

Derivat regresiv din briser.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru briser.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru briser.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru briser.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru briser.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru briser.

Referințe




italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din brisa.

Pronunție

  • AFI: /'brise/


Substantiv

  1. forma de plural pentru brisa.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.