gir

română

Etimologie

Din italiană gira, germană Giro.

Pronunție

  • AFI: /ʤir/


Substantiv


Declinarea substantivului
gir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gir giruri
Articulat girul girurile
Genitiv-Dativ girului girurilor
Vocativ girule girurilor
  1. semnătură pe o cambie prin care proprietarul cambiei dispune plata sumei prevăzute în document către o anumită persoană și la o dată anumită.
  2. mijloc, act prin care cineva garantează pentru acțiunile, cinstea, angajamentele etc. cuiva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.