gira

Vezi și : girá, girà, girâ, giră

română

Etimologie

Din germană girieren.

Pronunție

  • AFI: /ʤiˈra/


Verb


Conjugarea verbului
gira
Infinitiv a gira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 girez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să gireze
Participiu girat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a-și da girul, a garanta printr-un gir (o cambie).


Traduceri

Etimologie

Confer gera.

Verb

  1. formă alternativă pentru gera.

Etimologie

Din gira.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru gira.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.