gaică

română

Etimologie

Din rusă гаика (gaika) „placă de metal cu găuri pentru a lega două obiecte; piuliță”.

Pronunție

  • AFI: /ˈgaj.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
gaică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gaică găici
Articulat gaica găicile
Genitiv-Dativ găicii găicilor
Vocativ gaică găicilor
  1. bandă (lată) de stofă cusută la o haină, în spate și în dreptul taliei, pentru a strânge crețurile, în scop decorativ etc.
  2. fiecare dintre bentițele de stofă sau de șnur fixate în talie la unele haine, prin care se petrece cordonul, cureaua, cingătoarea.
  3. cheotoare la o haină, făcută din șnur sau din găitan.
  4. șiret cusut la o haină pentru a o putea agăța în cui; atârnătoare, agățătoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.