fes

română

Etimologie

Din turcă fes.

Pronunție

  • AFI: /fes/


Substantiv


Declinarea substantivului
fes
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fes fesuri
Articulat fesul fesurile
Genitiv-Dativ fesului fesurilor
Vocativ fesule fesurilor
  1. acoperământ al capului pentru bărbați, de forma unui trunchi de con, făcut din pâslă sau postav (roșu) și adesea împodobit cu un ciucure, purtat mai ales de musulmani.
  2. căciuliță croșetată sau calotă de fetru purtată (de femei și de copii) pe vârful capului.

Expresii

  • (fam.) Interesul poartă fesul, = se spune la adresa celui care face anumite acțiuni numai pentru a dobândi avantaje
  • A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.