căciuliță

română

Etimologie

Din căciulă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /kə.ʧju'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
căciuliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ căciuliță căciulițe
Articulat căciulița căciulițele
Genitiv-Dativ căciuliței căciulițelor
Vocativ căciuliță căciulițelor
  1. diminutiv al lui căciulă.
  2. un fel de bonetă purtată de femei și de copii.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.