fanfară

română

Etimologie

Din franceză fanfare.

Pronunție

  • AFI: /fan'fa.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fanfară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fanfară fanfare
Articulat fanfara fanfarele
Genitiv-Dativ fanfarei fanfarelor
Vocativ fanfară fanfarelor
  1. ansamblu muzical (militar) format din persoane care cântă la instrumente de suflat (din alamă) și de percuție.
  2. (rar) instrument muzical de suflat din alamă (cu sunete naturale).
  3. (înv.) compoziție muzicală executată de o fanfară sau la un instrument de suflat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.