fanfare

Etimologie

Din fanfară.

Pronunție

• AFI: /fanˈfa.re/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru fanfară.

Etimologie

Împrumutat din franceză fanfare.

Pronunție

• AFI: /ˈfænfɛə(r)/
• (SUA) AFI: /ˈfænfɛr/

Substantiv

fanfare, (nenumărabil și numărabil; pl. fanfares)

1. (muz., numărabil) fanfară

   They played a short fanfare to announce the arrival of the king.

2. (p.ext., nenumărabil) celebrare

   The town opened the new library with fanfare and a speech from the mayor.

Verb

1. a suna o fanfară
2. (muz.) a înfrumuseța cu fanfare
3. a imita o fanfară
4. (p.ext.) a introduce cu surle și trâmbițe

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

Etimologie

Atestat în 1532 (Rabelais); probabil o formație onomatopeică.

Pronunție

• AFI: /fɑ̃.faʁ/

Substantiv

fanfare f., fanfares pl.

1. (muz.) fanfară

   Sonner des fanfares.

2. (spec.) (orchestră) fanfară

Etimologie

Din fanfarer.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru fanfarer.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru fanfarer.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru fanfarer.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru fanfarer.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru fanfarer.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

Etimologie

Din fanfara.

Pronunție

• AFI: /fanˈfare/

Substantiv

1. forma de plural pentru fanfara.

Etimologie

Împrumutat din franceză fanfare.

Pronunție

•  Audio^fișier
• AFI: /fɑn.ˈfa.rə/
• (limburgheză) AFI: /foɱ.ˈfaːr/

Substantiv

1. (muz.) fanfară

   Hij liep mee met de fanfare.

2. (muz.) muzică de fanfară

Referințe

• Wiktionary
• WikiWoordenboek