durui

română

Etimologie

Din dur + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /du.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
durui
Infinitiv a durui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 durui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să duruie
Participiu duruit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre vehicule, roțile unui vehicul etc.; la pers. 3) a face zgomot mare în timpul mersului; a hurui.
  2. (v.intranz. și tranz.) (fig.) a vorbi repede, fără întrerupere (și cu glas ridicat); a turui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.