turui

română

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /tu.ru'i/


Verb


Conjugarea verbului
turui
Infinitiv a turui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 turui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să turuie
Participiu turuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (fam. și depr.) a vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.