doniță
română
Etimologie
Din sârbocroată dojnica.
Pronunție
- AFI: /do'ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului doniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | doniță | doniți |
| Articulat | donița | donițile |
| Genitiv-Dativ | doniții | doniților |
| Vocativ | doniță | doniților |
- vas făcut din doage de lemn, cu toartă (și capac), cu care se cară și în care se ține apa; cofă, botă.
- găleată de lemn (largă în partea de sus) în care se mulg vacile sau oile; șiștar.
- conținutul unei donițe.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
- datino
- donați
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.