cofă

română

Etimologie

Din bulgară кофа (kofa), sârbocroată kofa.

Pronunție

  • AFI: /'ko.fə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cofă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cofă cofe
Articulat cofa cofele
Genitiv-Dativ cofei cofelor
Vocativ cofă cofelor
  1. vas de formă (relativ) cilindrică, făcut din doage de brad, cu o toartă, în care se ține la țară apa de băut; doniță; (p.ext.) conținutul unui astfel de vas.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A pune (sau a băga pe cineva) în cofă = a întrece pe cineva (prin pricepere, prin viclenie); a înfunda
  • A ploua (sau a turna) cu cofa (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, torențial


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.