descăleca

română

Variante

Etimologie

De la încăleca, după echivalența încuia-descuia, îmbrăca-dezbrăca, etc. sau din latină *dĭscaballĭāre.

Cel de al doilea sens se datorează desigur unei influențe turanice, căci se știe că anumite seminții turanice trăiau în corturi portabile și că, pentru ele, „a descăleca” însemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu.

Pronunție

  • AFI: /des.kə.le'ka/


Verb


Conjugarea verbului
descăleca
Infinitiv a descăleca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 descalec
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să descalece
Participiu descălecat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a coborî, a se da jos de pe cal.
    A descăleca de pe cal.
  2. (termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea țărilor românești) a se așeza într-un loc, întemeind o țară.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.