dezbrăca
română
Etimologie
Din latină *disbracare.
Pronunție
- AFI: /dez.ˈbɾə.ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) dezbrăca | |
| Infinitiv | a (se) dezbrăca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) dezbrac |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) dezbrace |
| Participiu | dezbrăcat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. și tranz.) a-și scoate sau a scoate cuiva îmbrăcămintea cu care se află îmbrăcat; a (se) despuia.
- Dezbracă cămașa de pe tine; se dezbracă de cămașă.
- De ce te-ai dezbrăcat?
- A dezbrăca pantalonii.
- (v.tranz.) (fig.) a jefui, a prăda pe cineva (de tot ce are).
Sinonime
Antonime
- (se) îmbrăca
Cuvinte derivate
Traduceri
a (se) despuia
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.