descuia
română
Etimologie
Din latină discuneare.
Pronunție
- AFI: /des.kuˈja/
Verb
| Conjugarea verbului descuia | |
| Infinitiv | a descuia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
descui |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să descuie |
| Participiu | descuiat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a deschide cu cheia.
- A descuia o ușă încuiată.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
- descuiat
- descuiere
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.