curmei
română
Etimologie
Din curm + sufixul -ei.
Pronunție
- AFI: /kur'mej/
Substantiv
| Declinarea substantivului curmei | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | curmei | curmeie |
| Articulat | curmeiul | curmeiele |
| Genitiv-Dativ | curmeiului | curmeielor |
| Vocativ | curmeiule | curmeielor |
- bucată, capăt de funie sau de frânghie, întrebuințate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proastă (făcută din coajă de tei sau de răchită).
- (reg.) mlădiță care crește din tulpina viței de vie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.