cuceritor

română

Etimologie

Din a cuceri + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ku.ʧe.ri'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cuceritor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cuceritor cuceritori
Articulat cuceritorul cuceritorii
Genitiv-Dativ cuceritorului cuceritorilor
Vocativ cuceritorule cuceritorilor
  1. persoană, popor, țară etc. care face sau a făcut cuceriri.
  2. bărbat sau femeie care reușește să atragă simpatia sau dragostea unei persoane de sex opus.
  3. (adjectival) care cucerește.
    Zâmbet cuceritor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.