cercuitor

română

Etimologie

Din a cercui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ʧer.ku.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
cercuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cercuitor cercuitori
Articulat cercuitorul cercuitorii
Genitiv-Dativ cercuitorului cercuitorilor
Vocativ cercuitorule cercuitorilor
  1. persoană care face sau pune cercuri (la butoaie).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.