congruență

română

Etimologie

Din franceză congruence < latină congruentia.

Pronunție

  • AFI: /kon.gruˈen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
congruență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ congruență congruențe
Articulat congruența congruențele
Genitiv-Dativ congruenței congruențelor
Vocativ congruență congruențelor
  1. acord, concordanță, coincidență.
  2. (mat.) relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg.
  3. însușirea de a fi congruent.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.