coincidență

română

Etimologie

Din franceză coïncidence.

Pronunție

  • AFI: /ko.in.ʧiˈden.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coincidență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coincidență coincidențe
Articulat coincidența coincidențele
Genitiv-Dativ coincidenței coincidențelor
Vocativ coincidență coincidențelor
  1. faptul de a coincide; potrivire (întâmplătoare) a două lucruri, evenimente, fapte etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.