coincide

română

Etimologie

Din franceză coïncider, italiană coincidere.

Pronunție

  • AFI: /ko.in'ʧi.de/


Verb


Conjugarea verbului
coincide
Infinitiv a coincide
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 coincid
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să coincidă
Participiu coincis
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (despre evenimente, fenomene etc.) a se petrece simultan, a se produce în același loc.
  2. (v.intranz.) a fi identic, a se potrivi întocmai.
  3. (v.intranz.) (despre linii, figuri, suprafețe) a se suprapune perfect.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.