comănac

română

Variante

Etimologie

Origine obscură. După Scriban, Arhiva, 1914, 133 (urmat, cu rezerve de DAR), din latină calamancum („moț, vârf”), de unde spaniolă calamaco, germană Kalmank, însă această derivare prezintă multe dificultăți. Confer Densusianu, GS, II, 390. Scriban menționează și sârbo-croată kalamank („bonetă”) și neogreacă ϰαμηλαύϰιον (kamilaúkionl).

Pronunție

  • AFI: /ko.məˈnak/


Substantiv


Declinarea substantivului
comănac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comănac comănace
Articulat comănacul comănacele
Genitiv-Dativ comănacului comănacelor
Vocativ comănacule comănacelor
  1. acoperământ al capului, de formă cilindrică, fără boruri, confecționat din lână sau din pâslă, purtat de călugări și de călugărițe.
  2. acoperământ al capului asemănător cu comănacul purtat odinioară de bărbați.
  3. căciulită de mătase sau de stofă scumpă, purtată altădată de femei.

Expresii

  • (glumeț) A-și pune capul sub comănac = a se călugări


Traduceri

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Substantiv


Declinarea substantivului
comănac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comănac comănaci
Articulat comănacul comănacii
Genitiv-Dativ comănacului comănacilor
Vocativ comănacule comănacilor
  1. (reg.) creangă, ramură.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.