clientă

română

Etimologie

Din client.

Pronunție

  • AFI: /kli'en.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clientă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clientă cliente
Articulat clienta clientele
Genitiv-Dativ clientei clientelor
Vocativ cliento clientelor
  1. persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; mușteriu.
  2. persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia.
  3. (în antichitatea romană) plebee fără drepturi depline, dependentă de un patrician și protejată de acesta.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.