ciubuc

română

Etimologie

Din turcă çubuk.

Pronunție

  • AFI: /ʧuˈbuk/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciubuc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciubuc ciubucuri
Articulat ciubucul ciubucurile
Genitiv-Dativ ciubucului ciubucurilor
Vocativ ciubucule ciubucurilor
  1. pipă (orientală) cu țeava lungă.
  2. țeavă de lulea.
  3. ornament în relief care marchează marginile unui perete, ale tavanului, ferestrei etc.
  4. (fig.) (fam.) avantaj sau câștig ilicit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.