ciubucar

română

Etimologie

Din ciubuc + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʧu.buˈkar/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciubucar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciubucar ciubucare
Articulat ciubucarul ciubucarele
Genitiv-Dativ ciubucarului ciubucarelor
Vocativ ciubucarule ciubucarelor
  1. (pop.) unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
ciubucar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciubucar ciubucari
Articulat ciubucarul ciubucarii
Genitiv-Dativ ciubucarului ciubucarilor
Vocativ ciubucarule ciubucarilor
  1. (fig.) (fam.) persoană care umblă după ciubucuri.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.