buciuc

română

Etimologie

Din turcă buçuk.

Pronunție

  • AFI: /buˈʧjuk/


Substantiv


Declinarea substantivului
buciuc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ buciuc buciucuri
Articulat buciucul buciucurile
Genitiv-Dativ buciucului buciucurilor
Vocativ buciucule buciucurilor
  1. steag turcesc sau tătăresc, alcătuit dintr-o jumătate de coadă albă de cal fixată de o prăjină.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.