carota

catalană

(català)

Etimologie

Din cara („față”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /kaˈɾɔ.ta/
  • (oriental) AFI: /kəˈɾɔ.tə/


Substantiv

carota f., carotes pl.

  1. grimasă, schimonoseală, strâmbătură
  2. mască grotescă (de carnaval)

Sinonime

  • 1: ganyota, carassa

Cuvinte derivate

  • caroteta

Cuvinte apropiate

  • cara

Referințe




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină carota.

Pronunție

  • AFI: /ka.ˈrɔ.ta/


Substantiv

carota f., carote pl.

  1. morcov
  2. probă din carotă

Cuvinte derivate

  • carotare
  • carotene




latină

(Latina)

Etimologie

Din greacă antică καρῶτον (karôton, „morcov”), care ar pute veni din κάρα (kára, „cap”).

Pronunție

  • AFI: /kaˈroː.ta/


Substantiv


Declinarea substantivului
carōta
f. Singular Plural
Nominativ carōta carōtae
Genitiv carōtae carōtārum
Dativ carōtae carōtīs
Acuzativ carōtam carōtās
Ablativ carōtā carōtīs
Vocativ carōta carōtae
  1. (bot.) morcov

Referințe




retoromană

(rumantsch)

Variante

  • (reg.) carotta

Etimologie

Din latină carota.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

carota f., carotas pl.

  1. (dialectul sutsilvan) morcov

Sinonime

  • (reg. rumantsch grischun) risch melna; (reg. surmiran, puter) rischmelna
  • (reg. sursilvan, sutsilvan) riebla
  • (reg. sursilvan) ragisch cotschna




siciliană

(sicilianu)

Etimologie

Din latină carota.

Pronunție

  • AFI: /ka'ɾɔt̪a/


Substantiv

carota f.

  1. morcov




spaniolă

(español)

Etimologie

Forma augmentativă lui cara.

Pronunție

  • AFI: /kaˈɾo.ta/


Substantiv

carota f., carotas pl.

  1. (fam.) mutră
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.