mutră

română

Etimologie

Din neogreacă mútra.

Pronunție

  • AFI: /'mu.trə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mutră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mutră mutre
Articulat mutra mutrele
Genitiv-Dativ mutrei mutrelor
Vocativ ' '
  1. față antipatică.
  2. ansamblu de trăsături specifice feței; expresie a feței; chip; fizionomie; mină.
  3. ființă umană; om; persoană.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.