cabinet
română
Etimologie
Din franceză cabinet.
Pronunție
- AFI: /ka.bi'net/
Substantiv
| Declinarea substantivului cabinet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cabinet | cabinete |
| Articulat | cabinetul | cabinetele |
| Genitiv-Dativ | cabinetului | cabinetelor |
| Vocativ | cabinetule | cabinetelor |
- încăpere dintr-o locuință sau dintr-o instituție, folosită pentru exercitarea unei profesiuni.
- biroul unei persoane cu muncă de răspundere.
- Cabinetul ministrului
- încăpere în care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc.
- Cabinet de numismatică.
- secție sau serviciu în întreprinderi, în instituții de învățământ etc., destinate unor studii și consultații de specialitate.
- Cabinet tehnic.
- (în unele țări) consiliu de miniștri; guvern.
- mobilă de dimensiuni mici, cu sertare, destinată păstrării obiectelor de preț.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.