birou
română
Etimologie
Din franceză bureau.
Pronunție
- AFI: /bi'row/
Substantiv
| Declinarea substantivului birou | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | birou | birouri |
| Articulat | biroul | birourile |
| Genitiv-Dativ | biroului | birourilor |
| Vocativ | biroule | birourilor |
- masă de scris (cu sertare și compartimente pentru hârtii, acte etc.).
- local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu.
- organul executiv și conducătorul activității curente a unei organizații de partid comunist sau muncitoresc sau a unei organizații de mase.
- grup de persoane alese de o adunare constituită ca să-i organizeze lucrările și să asigure buna lor desfășurare.
Cuvinte compuse
Expresii
- (A lucra, a rezolva etc.) din birou = (a lucra, a rezolva etc.) fără a cunoaște realitățile, birocratic
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.