sertar

română

Etimologie

Din neogreacă sirtári.

Pronunție

  • AFI: /ser'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
sertar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sertar sertare
Articulat sertarul sertarele
Genitiv-Dativ sertarului sertarelor
Vocativ sertarule sertarelor
  1. parte a unei mobile (birou, scrin etc.) în formă de cutie, care se poate trage în afară.
    Sertarul mesei.
  2. organ de mașină care, prin deplasările sale, permite intrarea și ieșirea agentului motor (abur, aer comprimat etc.) în și din cilindrul unui motor.
    Sertar la o conductă.
  3. element în formă de placă folosit la construcția unor robinete pe care le închide și le deschide, deplasându-se într-o mișcare de translație în lungul axei lui.
    Sertar pentru reglarea circulației unui fluid.

Sinonime

  • 1: (franțuzism rar) tiroar, (înv. și reg.) sicriu, (Ban. și Transilv.) ladă, (Transilv.) pui, puiuc, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov., Mold. și Transilv.) șufladă, cutie
  • 2: (tehn.) registru, șuber, ventil
  • 3: (tehn.) vană

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.