butonieră

română

Etimologie

Din franceză boutonnière.

Pronunție

  • AFI: /bu.to.ni'e.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
butonieră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ butonieră butoniere
Articulat butoniera butonierele
Genitiv-Dativ butonierei butonierelor
Vocativ butonieră butonierelor
  1. tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); (p.ext.) parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.