insignă
română
Etimologie
Din franceză insigne < latină insigne.
Pronunție
- AFI: /in'sig.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului insignă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | insignă | insigne |
| Articulat | insigna | insignele |
| Genitiv-Dativ | insignei | insignelor |
| Vocativ | insignă | insignelor |
- mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la șapcă, la bască etc. și care indică, prin imagini simbolice sau indicații grafice, apartenența cuiva la o organizație, la un club etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.