șapcă

română

Etimologie

Din bulgară, rusă шапка (šapka) „căciulă”.

Pronunție

  • AFI: /'ʃap.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
șapcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șapcă șepci
Articulat șapca șepcile
Genitiv-Dativ șepcii șepcilor
Vocativ șapcă șepcilor
  1. acoperământ de cap (pentru bărbați) confecționat din pânză, piele sau postav, cu o calotă rotundă sau plată și prevăzut cu cozoroc, purtat, în general, de militari, elevi, muncitori etc. și având uneori semnele distinctive corespunzătoare ocupației.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.