blestem

română

Etimologie

Din verbul a blestema.

Pronunție

  • AFI: /blesˈtem/


Substantiv


Declinarea substantivului
blestem
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ blestem blesteme
Articulat blestemul blestemele
Genitiv-Dativ blestemului blestemelor
Vocativ - -
  1. invocare a urgiei divinității împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine.
    M-ai ridicat peste dezastru, Peste blestem și ură - Alexandru Macedonski, Excelsior (1895)
  2. cuvinte prin care se invocă abaterea unei nenorociri asupra cuiva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • Blestemul divin

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din blestema.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru blestema.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru blestema.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.