excomunicare

română

Etimologie

Din a excomunica.

Pronunție

  • AFI: /eks.ko.mu.ni'ka.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
excomunicare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ excomunicare excomunicări
Articulat excomunicarea excomunicările
Genitiv-Dativ excomunicării excomunicărilor
Vocativ excomunicare excomunicărilor
  1. acțiunea de a excomunica și rezultatul ei; excludere temporară sau definitivă dintr-o comunitate religioasă creștină, mozaică etc. pentru abateri de la canoane sau dogme.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.