excomunica
română
Etimologie
Din latină excommunicare, franceză excommunier.
Pronunție
- AFI: /eks.ko.mu.ni'ka/
Verb
| Conjugarea verbului excomunica | |
| Infinitiv | a excomunica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
excomunic |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să excomunice |
| Participiu | excomunicat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a exclude pe cineva dintr-o comunitate religioasă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.