imprecație

română

Etimologie

Din franceză imprécation < latină imprecatio.

Pronunție

  • AFI: /im.pre'ka.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
imprecație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ imprecație imprecații
Articulat imprecația imprecațiile
Genitiv-Dativ imprecației imprecațiilor
Vocativ imprecație imprecațiilor
  1. (livr.) blestem; ocară.
  2. figură de stil care conține un blestem.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.