binecuvântare
română
Etimologie
Din verbul a binecuvânta.
Pronunție
- AFI: /bi.ne.ku.vɨn'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului binecuvântare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | binecuvântare | binecuvântări |
| Articulat | binecuvântarea | binecuvântările |
| Genitiv-Dativ | binecuvântării | binecuvântărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta.
Sinonime
- (bis.) blagoslovire, (livr.) benedicțiune, (pop.) blagoslovenie, (înv.) urăciune, preamărire
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba
Traduceri
acțiunea de a binecuvânta
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.