benedicțiune

română

Etimologie

Din latină benedictio, -onis. Confer franceză bénédiction.

Pronunție

  •  Audiofișier
  • AFI: /be.ne.dik.ʦiˈu.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
benedicțiune
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ benedicțiune benedicțiuni
Articulat benedicțiunea benedicțiunile
Genitiv-Dativ benedicțiunii benedicțiunilor
Vocativ ' '
  1. (bis.) grație, binecuvântare.

Sinonime


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.