bandură

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ban'du.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bandură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bandură bandure
Articulat bandura bandurele
Genitiv-Dativ bandurei bandurelor
Vocativ bandură bandurelor
  1. (reg.) cârpă de pânză groasă și aspră.
  2. epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din ucraineană бандура (bandura).

Substantiv


Declinarea substantivului
bandură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bandură banduri
Articulat bandura bandurile
Genitiv-Dativ bandurii bandurilor
Vocativ bandură bandurilor
  1. instrument muzical popular ucrainean ca o chitară cu gâtul scurt, prevăzut cu 8 până la 24 de coarde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.