destrăbălat
română
Etimologie
Din verbul a destrăbăla.
Pronunție
- AFI: /des.trə.bəˈlat/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului destrăbălat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | destrăbălat | destrăbălați |
| Feminin | destrăbălată | destrăbălate |
| Neutru | destrăbălat | destrăbălate |
- care duce o viață imorală; desfrânat.
- (despre purtarea, ținuta oamenilor) care denotă imoralitate, plin de imoralitate; dezmățat.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului destrăbălat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | destrăbălat | destrăbălați |
| Articulat | destrăbălatul | destrăbălații |
| Genitiv-Dativ | destrăbălatului | destrăbălaților |
| Vocativ | destrăbălatule | destrăbălaților |
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.