chitară
română
Etimologie
Din italiană chitara.
Pronunție
- AFI: /kiˈta.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului chitară/ghitară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chitară/ghitară | chitare/ghitare |
| Articulat | chitara/ghitara | chitarele/ghitarele |
| Genitiv-Dativ | chitarei/ghitarei | chitarelor/ghitarelor |
| Vocativ | - | - |
- instrument muzical alcătuit dintr-o cutie de rezonanță, având întinse pe una din fețe șase coarde, care vibrează când sunt lovite sau ciupite.
- arta de a interpreta o compoziție muzicală la o chitară.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- chitară acustică
- chitară bas
- chitară electrică
- chitară electro-acustică
Traduceri
instrument muzical
|
|
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.