aureolă

română

Etimologie

Din franceză auréole < latină (corona'') aureola.

Pronunție

  • AFI: /a.u.reˈo.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
aureolă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ aureolă aureole
Articulat aureola aureolele
Genitiv-Dativ aureolei aureolelor
Vocativ aureolă aureolelor
  1. cerc luminos cu care pictorii înconjoară capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb, aură.
  2. zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta.
  3. zonă mai puțin luminoasă din jurul unei flăcări, unui arc electric etc.
  4. (fig.) strălucire, glorie, faimă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.