auditor

română

Etimologie

Din franceză auditeur < latină auditor, auditoris.

Pronunție

  • AFI: /a.u.di'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
auditor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ auditor auditori
Articulat auditorul auditorii
Genitiv-Dativ auditorului auditorilor
Vocativ auditorule auditorilor
  1. persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
auditor
Singular Plural
Masculin auditor auditori
Feminin auditoare auditoare
Neutru auditor auditoare
  1. care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor.


Traduceri

Anagrame

Referințe




engleză

(English)

Variante

  • (ieșit din uz) auditour

Etimologie

Din anglo-normandă auditour < latină audītor ‎(„auditor, ascultător, auzitor”).

Pronunție

  • AFI: /ˈɔdɪtɚ/


Substantiv

auditor, pl. auditors

  1. (fin.) revizor, revizor contabil
    The auditor reports to the shareholders.
  2. (ec.) controlor
  3. (educ.) revizor școlar
  4. (rar) auditor, ascultător, auzitor

Sinonime

  • 2: (ec.) comptroller

Cuvinte derivate

  • auditorial

Cuvinte compuse

  • Auditor General

Cuvinte apropiate

  • audit
  • audition
  • auditorium
  • auditory

Referințe




galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină audītor ‎(„auditor, ascultător, auzitor”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

auditor m., auditores pl.

  1. (fin.) revizor, revizor contabil

Cuvinte derivate

  • auditora

Cuvinte apropiate

  • auditoría

Referințe




latină

(Latina)

Etimologie

Din verbul audiō‎ („a auzi, a asculta”).

Pronunție

  • AFI: /au̯ˈdiː.tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
audītor
m. Singular Plural
Nominativ audītor audītōrēs
Genitiv audītōris audītōrum
Dativ audītōrī audītōribus
Acuzativ audītōrem audītōrēs
Ablativ audītōre audītōribus
Vocativ audītor audītōrēs
  1. auditor, ascultător, auzitor
  2. (fin., ec.) revizor, revizor contabil, controlor
  3. (educ.) elev, școlar, discipol
  4. (p.meton.) cititor

Sinonime

  • 3: (educ.) discipulus

Cuvinte apropiate

  • audiēns
  • audientia
  • audiō
  • audītiō
  • audītōrium
  • audītōrius
  • audītus

Etimologie

Din audiō.

Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la viitor pasiv imperativ pentru audiō.
  2. forma de persoana a III-a singular la viitor pasiv imperativ pentru audiō.

Referințe




occitană

(occitan)

Etimologie

Din latină audītor ‎(„auditor, ascultător, auzitor”).

Pronunție

  • AFI: /awdiˈtu/


Substantiv

auditor m., auditors pl.

  1. (fin.) revizor, revizor contabil

Referințe




portugheză

(português)

Etimologie

Din latină audītor ‎(„auditor, ascultător, auzitor”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /aw.diˈtoɾ/


Substantiv

auditor m., auditores pl.

  1. (fin.) revizor, revizor contabil
  2. (ec.) controlor
  3. (înv.) auditor, ascultător, auzitor

Sinonime

  • 3: ouvidor

Cuvinte derivate

  • auditora

Cuvinte apropiate

  • auditagem
  • auditivo
  • auditoria
  • auditório
  • audível

Referințe




spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină audītor ‎(„auditor, ascultător, auzitor”).

Pronunție

  • AFI: /aw.ðiˈtoɾ/


Substantiv

auditor m., auditores pl.

  1. (fin.) revizor, revizor contabil
  2. (ec.) controlor
  3. (înv.) auditor, ascultător, auzitor

Sinonime

  • 3: oyente

Cuvinte derivate

  • auditora

Cuvinte compuse

  • auditor de guerra
  • auditor de la nunciatura
  • auditor de la Rota
  • auditor de marina
  • auditor de Rota

Cuvinte apropiate

  • auditar
  • auditivo
  • audito
  • auditoría
  • auditorio

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.