concert
română
Etimologie
Din franceză concert, italiană concerto.
Pronunție
- AFI: /kon'ʧert/
Substantiv
| Declinarea substantivului concert | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | concert | concerte |
| Articulat | concertul | concertele |
| Genitiv-Dativ | concertului | concertelor |
| Vocativ | concertule | concertelor |
- executare în public a unor opere muzicale.
- piesă muzicală amplă scrisă pentru unul sau mai multe instrumente solistice, cu acompaniament de orchestră, care se distinge prin complexitatea facturii și prin caracterul ei virtuos-tehnic.
- (rar) înțelegere, unire, acord între mai multe state sau persoane în vederea unui scop comun.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.