audia

română

Etimologie

Din audiență, auditor, audiție etc.

Pronunție

  • AFI: /a.u.diˈa/


Verb


Conjugarea verbului
audia
Infinitiv a audia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 audiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să audieze
Participiu audiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (jur.) a asculta un martor în vederea rezolvării unui proces.
  2. (v.tranz.) a asculta un șir de lecții, de prelegeri, de înregistrări muzicale etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.